Istoria dansului
Dansul este o creatie expresiva si profunda a poporului, o reflectare artistica emotionala specifica vietii sale multiseculare. Izvoarele dansului moldovenesc isi au inceputul in trecutul indepartat, la traci si geto-daci. Mai multe obiceiuri rituale din antichitate sant legate de intrarea intr-o stare specifica prin intermediul dansului.
Clasificicand dansurile, putem mentiona dansul mimetic utilitar, ce acompania munca omului, apoi dansurile ritualice, care erau insotite de cantece, aveau miscari ritmate si de regula se dansau pe loc deschis in poiene, pe campii. Astfel de dansuri erau interpretate de 7, 9, 11... persoane, sau de un alt numar impar de dansatori, ceea ce avea un sens sacral pentru stramosii nostri.
Mai tarziu dansul ludic (animalier), care imita animalele sau diverse scene dintre indragostiti etc. si abia in neolitic putem vorbi de dansul arhaic hora, care a insemnat in acea epoca si sociabilitatea colectiva si constituirea acelei matrice arhetipale a formelor cinetice ale dansului de mai tarziu. Printre cele mai cunoscute dansuri ritualice moldovenesti pot fi amintite "Calusarii", "Dragaica", dansuri care au radacini adanci in istoria culturii poporului nostru. Din cele mai vechi timpuri viata cotidiana a poporului a fost insotita de dansurile de colectivitate, in care s-a reflectat cu o putere deosebit de mare energia emotionala a moldovenilor - "Hora", "Sarba", "Batuta", "Braul", "Invartita", "Trei lemne", etc.
La timpul sau dansurile ca "Ruseasca", "Bulgareasca", "Armeneasca", "Taganeasca" au fost preluate de la bulgari, rusi, armeni si tigani. Imprumand elementele si ritmurile separate din la dansurile altor popoare, moldovenii le interpretau in felul lor - cu mult foc, vioiciune si intr-un mod cu totul special. Nici unul dintre popoarele sus-numite nu mai are dansuri similare, iar daca le au, acestea se numesc dansuri moldovenesti. Pentru diferite perioade istorice sant caracteristice anumite genuri ale dansului.
Evului Mediu ii sunt caracteristice dansurile colective, "de lant", "de cerc", pe cand in epoca Renasterii devin populare dansurile solo barbatesti. La fel, este caracteristica raspandirea dansurilor libere in perechi. In epoca feudala este raspandit asa-numitul "Joc rural" la moldoveni, care a fost apoi dansat si de nobilime, transformandu-se in "Joc popular" - dans popular.
Cea mai larga raspandire a primit-o dansul "hora", ce provine de la grecescul "choros" si care conform unor marturii - este cel mai vechi dans din Moldova. Insa la inceputul secolului al XIX-lea, "hora" nu era numai un simplu dans, cuvantul capata o noua conotatie insemnand si un fel de serbare, festivitate cu specific popular ("Hora satului"). Hora nu are un final bine determinat, durata ei depinde de ingeniozitatea dansatorilor, exista o multime de variante ale acestui dans in diferite regiuni. Hora poate fi numita conform locului de unde provine - "Hora de la Orhei" sau poate purta numele persoanei sau a evenimentului, in cinstea carora este interpretata "Hora miresei", "Hora Ilenutei", "Hora nuntii" s.a.m.d. Cateodata cuvantul "hora" se omite, iar dansul se numeste pur si simplu "Nuneasca", "Floricica", etc.
La mijlocul secolului al XIX-lea notiunea "hora" cu sensul ei general este inlocuita cu notiunea "Joc". Jocul era organizat de un grup de flacai. Ei strangeau bani si angajau muzicanti. In zilele de sarbatoare jocul dura de obicei de dimineata pana seara tarziu. In secolele al XIX-lea - XX-lea dansurile libere sant inlocuite cu dansurile de pereche si cele de grup. In baza dansului folcloric sant create variante scenice ale dansurilor populare, interpretate de catre ansambluri de profesionisti. Cele mai bune dintre ele intra in fondul de aur al coregrafiei nationale. Pe parcursul istoriei sale indelungate dansul in Moldova a suferit mereu transformari, reflectand dezvoltarea culturala a Moldovei, insa, si-a pastrat elementele sale traditionale, care stau astazi la baza dansului contemporan moldovenesc.
